Ca in fiecare primavara mi-am invitat colegii de munca la un weekend in natura. Locatia aleasa a fost la poalele varfului Penteleu (1772 m), localitatea Gura Teghii in judetul Buzau. Am facut aceasta alegere deoarece stiam ca este un loc uitat de lume, linistit dar pitoresc. Singurul “zgomot” pe care il poti auzi este raul Basca Mare care traverseaza valea.

Au raspuns pozitiv la invitatia mea 20 de colegi. Pentru prima oara am avut si 2 persoane venite tocmai din Iasi, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Imediat ce cuplul moldovean a ajuns la cazare a inceput petrecerea care a durat pana tarziu in noapte.

A doua zi, sambata, ne-am trezit devreme pentru a lua micul dejun. Gazda noastra ne-a energizat la micul dejun cu omleta, mezeluri si branzeturi de la producatorii locali in asa fel incat la ora 9.30 eram deja la baza muntelui sa indentificam marcajul traseului pe care urma sa il parcurgem. Pe banda rosie aveam aproximativ 4 ore de urcat pana la varf.

Urcusul initial a fost unul abrupt si am avut nevoie de multe pauze, dar dupa aproximativ 45 de minute poteca s-a intersectat cu un drum forestier iar panta a devenit mai lina. Am incercat sa merg in fruntea grupului pentru a mentine un pas alert. Intentia mea era sa ne incadram in timpul dat urcarii pentru a avea timp suficient sa ne bucuram de privelistea de pe varf dar si sa coboram spre cazare pana la lasarea serii. Din pacate, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si nivelul zapezii de pe traseu a fost mai mare decat ne asteptam iar asta ne-a determinat sa inaintam mai greu.

 Desi langa varf se afla o statie meteo care anuntase un strat de zapada intre 10 si 20 de centimetri la fata locului zapada depasea inaltimea de un metru, insa de acest lucru ne dadusem si noi seama devreme ce ne scufundam pana la brau in ea. In loc sa facem 4 ore pana la varf, am reusit sa facem 4 ore pana la un foisor situat putin mai jos de statia meteo. Aici am facut o pauza de masa si am pus la cale planul de atac al varfului. Din cei 18 drumeti care am plecat initial pe traseu, 8 au decis sa nu mai urce. In continuare impreuna cu gasca de curajosi am decis sa mergem in sir indian -  2 baieti in fata care sa faca poteca prin zapada iar ceilalti sa calce pe urmele lor.

Am incercat pe cat posibil sa evitam zonele unde zapada era prea mare, dar chiar si asa se urca greu. Panta devenise mai abrupta iar vantul incepuse sa bata foarte tare. Desi eram contra timp, a trebuit sa facem o pauza pentru a mai scoate haine din ghiozdan si sa le punem pe noi. Ajunsi la statia meteo, le-am propus colegilor sa ocolim cat mai mult perimetrul acesteia deoarece stiam din excursiile precedente ca sunt 6 caini mari si total neprietenosi ce o apara. Spre surprindearea toturor, cand ne-am apropiat, era doar un caine legat.

De aici pana pe varf mai avem aproximativ 30 de minute. Cele 2 persoane din fata au marit ritmul inaintarii prin zapada, nerabdatoari sa ajunga cat mai repede pe varf. O data ajunsi sus ne-am delectat cu peisajul superb ce a meritat tot efortul si ne-am dat cu parerea asupra culmilor din zare. Vizibilitatea era foarte buna desi era frig si vantul batea foarte tare.

I-am asteptat si pe ceilalti colegi sa ajunga pentru poza de grup, apoi am luat-o urgent la vale. Eram toti transpirati iar vantul geros devenea insuportabil. Distanta parcursa la urcare in 5 ore a fost parcursa in 2 ore la coborare. La vale toata lumea sa grabea. Cred ca a ajutat si putin faptul ca au aflat de ce nu mai erau caini la statia meteo: se pare ca o haita de lupi ii atacase. Drept urmare nimeni nu dorea sa fie noaptea prin padure.

Am ajuns la cabana cu putin inainte de apusul soarelui. Ne-am organizat rapid sa facem un gratar, toti eram lesinati de foame. Fetele s-au ocupat de legume si mujdei, baietii erau la foc si pregateau carnea. Seara tarziu, am unit toate mesele si nu ne-am ridicat de acolo pana nu am mancat tot. De abia am gasit cateva oase sa dam la cainii care ne insotisera toata ziua pe traseu.

Dimineata de duminica ne-a gasit pe toti pregatindu-ne de plecare. Nici nu terminasam bine drumetia asta si eram deja intrebat cand va fi urmatoarea. Pentru cea din octombrie voi alege o locatie mai aprope de Iasi in speranta ca mai multi colegi de acolo vor prinde curaj si ne vor insoti in drumetii. Pana atunci urmeaza sezonul Vara la pedala!

Poteci line tuturor!

Multumesc tutoror participantilor si sindicatului pentru sustinere!

Bogdan Bara