Dupa o perioada lunga de munca si activitati non-creative, am decis sa ne organizam si sa petrecem timp de calitate impreuna si in afara orelor de birou.

Discutiile au inceput cu cateva luni in urma, dar abia spre sfarsitul anului am reusit sa ne adunam si sa planificam drumetia.

Inceputul planificarii expeditiei nu a fost promitator, insa am luptat cu indarjire si am reusit sa urcam Varful Giumalau (Muntii Giumalau).

Ca orice teambuilding de calitate, acesta a inceput vineri dupa-amiaza. Seara am ajuns in Campulung Moldovenesc, ne-am cazat la o pensiune izolata intre munti, cu un cadru de poveste.

Dupa un drum lung din Iasi cat si din Bucuresti, am petrecut seara impreuna la un restaurant cu specific bucovinean care ne-a incantat papilele gustative.

De asemenea, seara am decis ultimele detalii ale drumetiei de a doua zi.

Ziua de sambata a inceput de dimineata, pentru unii la ora 5:00 (cei curiosi sa vada activitatile fermierilor din zona) si pentru cei mai lenesi la ora 7:00. Pregatiti si echipati, in ciuda vremii capricioase, ne-am aventurat si am pornit sa cucerim Varful Giumalau.

Urcarea muntelui nu a fost usoara, insa ne-am incurajat intre noi, nu au lipsit rasetele si glumele si nici fluierul care trebuia sa sperie ursii.

Dupa doua-trei ore am cucerit varful si am luat pranzul la 1857m (nici nu se compara cu food court-ul din Palas). Ne-am fi dorit sa poposim mai mult in varf, insa ploaia ne-a stricat planurile si nici vantul nu era prietenos (pe unii dintre noi voia sa ne ia pe sus), asa ca ne-am grabit sa coboram muntelele in siguranta.

Drumetia a durat in jur de 5h, chiar daca pentru unii a fost prima experienta de acest gen, toata lumea si-a depasit limitele si toti ne-am atins scopul propus - varful.

Avand in vedere efortul depus, foamea si setea de un vin fiert si-au facut simtita prezenta. Sambata seara ne-am delectat cu bucate alese care ni s-au parut cele mai delicioase.

Ziua de duminica trebuia sa fie despre relaxare, insa fiind incalziti si deja caliti am urcat Raraul pentru a ne vedea reusita de la distanta si am facut poze cu cadrul mirific de langa Pietrele Doamnei.

Nu a lipsit degustarea dulcetei de afine si nici a palincii de gutui si pere.

Chiar daca a trecut o saptamana de la drumetie, inca discutam despre ea si ne amintim cu drag de timpul petrecut impreuna.

PS: Deja a inceput planificarea urmatoarei expeditii, ne simtim pregatiti sa cucerim Everestul