In sfarsit... teambuilding!

Asteptarea de ani de zile de a organiza o iesire de weekend la munte a luat sfarsit anul acesta in data de 11.11, dupa ce o mana de oameni au reusit (mai exact, 12 la numar), in doar cateva zile, sa se mobilizeze si sa puna in aplicare planul, care si pentru unii dintre ei nu mai parea fezabil.

Ne-am pornit spre Vama dupa munca plini de voie buna,
fara prea multe asteptari, dar dornici s-o incercam si p-asta. Drumul lung, cum e pe la noi, fara autostrada, cu flash-uri si claxoane, cozi de masini, dar in rest cu un vibe bun. Pensiunea a fost doar a noastra, proprietarul pe placul nostru, vorbaret si gospodar din cale-afara, mancarea a-intaia, zona.. nu mai zic. In 2 zile jumatate am facut de toate, dar in special ne-am jucat si cu ocazia asta am descoperit ca iubim Republica Moldova, ca unii colegi au talente ascunse de care stiau mai mult sau mai putin (de la mimat, desenat sau imitat voci Disney pana la crosetat, vloggerit sau gratarit - ne-am aratat cu totii talentul in ale gratarului, unii au pregatit salata, altii au pus micii pe gratar, altii au intors aripioarele de pe o parte pe alta, unii au baut berea).

In acest weekend petrecut impreuna am reusit sa facem fel de fel de activitati care ne-au unit si prin care am legat prietenii. Am urcat si muntele, mai exact unul dintre cele mai dificile trasee din tara, dupa cum se poate observa si din denumire, Moara Dracului, unde un coleg si-a demonstrat abilitatile si reflexele fantastice la coborare, reusind de 2 ori consecutiv sa-si mentina echilibrul, spre admiratia/spaima colegilor, in urma unor miscari bine coordonate si rapide, evitand astfel o coborare subita si neplacuta. Am mai vizitat si o mocanita, la care ne-am facut poze din toate unghiurile posibile, un lac pitoresc si un muzeu cu oua multe frumos incondeiate, de unde am si cumparat cateva, pentru ca la final sa ne laudam si sa ne pozam cu aceste minunatii.

Si nu in ultimul rand, la rugamintile unui coleg mult prea insistent, care tot vorbea de asta de vreo cateva zile, am incercat si o ciorba
radauteana, cum numai in zona de unde provine poti gasi si care, cum era de asteptat, a fost pe placul tuturor. Duminica, drumul de intoarcere a fost presarat cu karaoke si nostalgie si am concluzionat ca mai mergea macar o zi, unii chiar o saptamana, si ca "mai vrem si-o sa mai facem".

Impreuna mai simpatici! Pardon, puternici!